Povestea ceşcuţei de copii mari

Once upon a time, I had a grandma. She was not your usual, vanilla-scented, cake-baking grandma. No, she was fiery and strong and loved her family fiercely. She had this gift of deciding things into existence, and they somehow always obeyed. If one of us was sick, she would decide to make us better in two days, and she did. If a neighbour needed help in the garden, she decided to do her own work and theirs. If life threw something horrible at her, she decided to make the most of it.

Odată ca niciodată, aveam o bunică. Nu era bunicuţa obişnuită, care miroase a vanilie şi face prăjituri. Nu, era focoasă şi puternică şi îşi iubea familia într-un fel aprig. Avea darul de a hotărî lucrurile să se întâmple, şi cumva ele se supuneau întotdeauna. Dacă unul din nou era bolnav, ea hotăra să ne facă bine în două zile, şi aşa era. Dacă o vecină avea nevoie de ajutor în grădină, ea hotăra să facă şi munca ei, şi pe-a vecinei. Dacă viaţa îi arunca în poală ceva groaznic, ea hotăra să scoată ceva bun din asta.

One evening (it might have been winter, as I seem to remember there was a fire going in the stove), she decided I was old enough to stop having my evening milk in a baby bottle. I was about to start wailing for the impending loss of my sense of security, when something magical happened. She opened the cupboard - that cupboard, the one that housed all the cups and plates and glasses that only came out at very special occasions and always with great care. The forbidden cupboard was opened and a cup floated into my hands. It was tiny; it looked so frail that even the bright orange flower painted on its side looked too heavy for its thin, almost translucent porcelain walls. I was in awe. Even if it became my daily evening milk cup, I always treated it with great care, and even now I tremble a bit when I take it out of my usual, not-at-all-forbidden cupboard.

Într-o seară (cred că era iarnă, că parcă îmi amintesc focul în sobă), bunica a hotărît că sunt prea mare să-mi mai beau laptele de seară din sticla cu biberon. Eram gata să mă apuc de bocit pentru pierderea iminentă a simţului meu de securitate, când s-a întâmplat ceva magic. Bunica a deschis bufetul - bufetul acela, cel în care locuiau toate ceştile şi farfuriile şi paharele care ieşeau doar la ocazii foarte speciale, şi întotdeauna cu multă grijă. Bufetul interzis s-a deschis şi o ceaşcă a plutit până în mâinile mele. Era micuţă; părea aşa de fragilă încât şi floarea portocalie pictată pe o parte părea prea grea pentru pereţii ei de porţelan subţire, aproape translucid. Eram copleşită. Chiar dacă a devenit ceaşca mea cotidiană de lapte, întotdeauna o tratam cu mare grijă, şi chiar şi acum tremur un pic când o scot din dulapul meu obişnuit, deloc-interzis.

I don't know what happened to the rest of the set, but I still have my cup and saucer. I now use it to photograph my litle fairies in, they seem to go together so well. 

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu restul setului, dar eu mai am încă ceaşca şi farfurioara mea. Le folosesc acum pentru a-mi fotografia zânuţele, mi se pare că se potrivesc tare bine.

But, apart from is cuteness factor, whenever I use the cup, I am reminded of what my grandma taught me that evening 30-odd years ago and that I only became aware of as an adult -

        - that I am a big girl

        - that I can be trusted, even with fragile things

       - that it's OK to let myself be pushed out of my comfort zone, as, when I lose something, something much better might come to me instead

Dar, pe lângă factorul estetic, de fiecare dată când folosesc ceaşca îmi amintesc de ceea ce m-a învăţat bunica în acea seară, acum 30 de ani, şi de care am devenit conştientă abia când am devenit adult - 

        - că sunt mare

        - că se poate avea încredere în mine, chiar şi cu lucruri fragile

       - că e OK să mă las scoasă din zona mea de confort, pentru că, de fiecare dată când pierd ceva, s-ar putea ca ceva şi mai fain să vină în loc

My grandma did not live happily everafter, but her cup will. Because I have decided.

Bunica mea nu a trăit fericită până la adânci bătrâneţe, însă ceşcuţa ei va trăi. Pentru că am hotărât. 

Archie activistul, mişumacul militant

This is Archie the muckla. Born and raised in Fălushtain, like any usual muckla, he figured out from an early age that he was destined for bigger things. Yes, it's alright to live your life like any other muckla, in a human's house, being responsible for messages, stealing keys and gnawing holes in socks. But who's to deal with the really serious issues of the world?!

Acesta este mişumacul Archie. Născut şi crescut, ca orice mişumac de rând, în Fălushtain, el şi-a dat seama de la o vârstă fragedă că era destinat unei vieţi deosebite. Da, e ok să trăieşti ca un mişumac normal, într-o casă de om, să fii responsabil cu mesajele, cu furatul cheilor şi cu ronţăitul de găuri în şosete. Însă de chestiunile cu adevărat serioase cine se ocupă?!

This question bothered him every day, while he was looking for a place in the world. He began to investigate the depths of human nature, trying to understand what makes humans behave the way thez do, as well as what is the purpose of mucklor in a world dominated by humans who don't even know of their existence. He decided humans in general are fascinating, but not so nice.

Această întrebare l-a preocupat zilnic, în timp ce îşi căuta fără astâmpăr rostul în lume. S-a apucat să sondeze adâncurile naturii umane, încercând să înţeleagă ce-i face să se comporte aşa cum se comportă, precum şi care e rostul mişumacilor într-o lume dominată de oameni care nici nu ştiu de existenţa lor. A ajuns la concluzia că oamenii sunt fascinanţi, dar nu prea sunt de treabă.

However, his desire to change the world for the better was not affected by this sad conclusion. What is he became a pilot? He could deliver mail to people in faraway places, he could write messages in the sky at festivals and other events...

But this didn't work... apparently they don't accept students who have tails in flight school... also, he didn't meet the height criteria, considering he is only 13cm and a half tall.
Totuşi, dorinţa lui de a schimba lumea în bine nu a fost afectată de această tristă concluzie. Oare dacă s-ar face pilot? Ar putea să livreze corespondenţa unor oameni din locuri îndepărtate, ar putea scrie mesaje pe cer la festivaluri şi alte evenimente...

Dar asta a picat... cică nu primesc cursanţi cu coadă la şcoala de pilotaj... şi nici nu întrunea condiţiile de înălţime, având în vedere că are doar 13 centimetri jumate.

He then tried a more down-to-earth job: baking. It's so nice to make people happy in the morning, with warm bread and sofisticated cakes... But this didn't work either when, after a few fits and throwing raw dough at rude customers, Archie decided customer service jobs were not for him.

S-a oprit apoi la o meserie mai cu picioarele pe pământ: brutăria. Ce frumos e să faci oamenii fericiţi dimineaţa, cu pâine caldă şi prăjituri sofisticate... Dar şi asta a picat, când, după câteva crize de aruncat cu aluat crud după clienţi nepoliticoşi, Archie şi-a dat seama într-un târziu că lucrul cu publicul larg nu e pentru el.

Convinced that the world is against him, he decided to be against the world in turn. His favourite word became NO.

Pătruns de convingerea că lumea e împotriva lui, s-a hotărât să fie şi el împotriva lumii. Cuvântul lui preferat a devenit NU. 

But his community spirit is hard to break, even when it seems like everything is against him. Upset as he is with people, global warming, corporations, rude customers, inconsiderate neighbours, corrupt politicians and many others, he still does his best to change things.

Însă spiritul său civic e greu de învins, chiar şi atunci când pare că toate îi sunt împotrivă. Aşa supărat cum e el, pe oameni, pe încălzirea globală, pe corporaţii, pe clienţii nepoliticoşi, pe vecinii nesimţiţi, pe politicienii corupţi şi pe multe altele, tot se străduieşte să schimbe ceva.

Being now more mature, Archie no longer throws dough at people, but he can be seen at most of the protests marches in big cities, carrying his mohawk and a sign bigger than himself. His influence is strong enough that he managed to move other domestic mucklor from their comfortable existence and make them aware of the great issues of the world. Take Nelu for example: he was on the barricades of the Roşia Montană fight ever since its beginning, and this is largely due to Archie's influence.
Acum, la maturitate, Archie nu mai aruncă cu aluat după oameni, însă poate fi zărit la majoritatea protestelor din marile oraşe, cu creasta lui de punker şi o pancartă mai mare decât el. Influenţa lui e destul de puternică încât a reuşit să urnească şi alţi mişumaci domestici din existenţele lor comode şi să-i sensibilizeze faţă de problemele lumii. Uite, de exemplu Nelu (Bulinel, în buletin) a fost pe baricadele luptei pentru Roşia Montană încă de la începuturi, lucru care se datorează în mare parte influenţei lui Archie.

 

I wouldn't be suprised if Archie runs for some political function in Fălushtain soon. And I might even vote for him. I mean, he's civically active, he's involved in his community, he's united, he's against! You wish you were more like him!

Nu m-aş mira ca Archie să candideze la ceva funcţie politică în Fălushtain în curând. Şi io cred că aş şi vota cu el. Adică, e activ civic, e implicat în societate, e puternic, e unit, e împotrivă! Aţi vrea voi să fiţi ca el!